Lasă un comentariu

8 greseli frecvente in comunicarea cu adolescentul

Adolescenta este o perioada de schimbari radicale atat din punct de vedere biologic, cat si social si psihologic. La o simpla cautare pe Internet, vom gasi o multitudine de sfaturi despre cea mai buna modalitate de a comunica cu adolescentii si cum sa ne raportam la acestia in perioada de dezvoltare. Insa nu la fel de des auzim vorbindu-se despre ceea ce NU ar trebui sa le spunem tinerilor adolescenti, despre cum maniera in care comunicam sau ne comportam cu ei ii poate afecta negativ.

Desi, cu siguranta, sunt extrem de multe cuvinte de evitat in comunicarea cu copilul nostru adolescent, multe dintre acestea intra sub incidenta bunului simt si a moralei.

Mai jos veti regasi o selectie a celor mai NErecomandate, dar uzitate expresii:

„Nu-i nimic, dar data viitoare sa nu mai procedezi asa.” Adolescentii au nevoie de indrumarea dvs., de reguli, acum mai mult decat in oricare alta perioada de viata. Stabiliti impreuna cu acestia regulile si consecintele incalcarile acestora si fiti consecventi!

 „Arati groaznic!” sau „Tu nu vezi cum arati?!”. Chiar daca stilul vestimentar al copilului nu este pe placul dvs., o modalitatea mai potrivita de a ii transmite acest lucru este prin intermediul sfaturilor exprimate intr-o maniera pozitiva – „Nu crezi ca bluza aceasta te-ar pune mai bine in valoare?”. Nu uitati ca hainele pe care adolescentii aleg sa le poarte sunt o maniera de comunicare, de exprimare si, de multe ori, pot demonstra apartenenta la grup.

„Prietenii tai sunt niste…!” Nu ii judecati prietenii. In anumite momente ale adolescentei, parerea grupului de prietenii poate cantari mai mult decat cea a parintilor. Desi vi se poate parea nedrept, trebuie sa acceptati acest lucru: in viata copilului dvs. apar si alte persoane semnificative! In cazul in care considerati ca un prieten de-al copilului il/o poate influenta negativ vorbiti cu fiul/fiica dvs. si oferiti-i argumente cu care sa poata rezona. Alegerea continuarii sau ruperii unei prietenii ramane insa doar decizia lui/ei.

„Exagerezi, ca de obicei!” Adolescenta este o perioada de permanenta schimbare si de adaptare. Nu minimalizati probleme cu care se confrunta un adolescent. Fie ca este vorba despre o problema estetica sau despre o dezamagire in dragoste. Incercati sa il sustineti si sa il ajutati sa le depaseasca cat mai usor.

 „Esti lenes/neindemanatic/prost!” Adolescenta este o perioada dificila si pentru copil si pentru parinte si probabil ca vor exista stari tensionate intre cele doua „tabere”, insa, aceasta nu este o scuza pentru a va jigni copilul. Acest comportament va afecta stima de sine si relatia de incredere dintre cele doua parti. De asemenea, ii va fi mai usor sa se comporte potrivit „etichetei” decat sa demonstreze ca nu este asa.

 „Fratele tau/fiul unei prietene se descurca mai bine decat tine la matematica.” Nu folositi niciodata comparatia ca metoda de stimulare. Nu veti face decat sa stirbiti increderea de sine a copilului si eventual sa starniti disensiuni intre el si cel cu care il comparati.

 „Daca nu faci liceul/facultatea asta inseamna ca nu esti bun de nimic, vei ajunge un nimeni”. Chiar daca ne dorim pentru copiii nostri un viitor plin de realizari si reusite, trebuie sa acceptam ca este imposibil sa le impunem sa urmeze o anumita cariera in care ei sa nu se regaseasca. E bine sa-i lasam sa ia propriile decizii, sa isi asume responsabilitatea pentru ele si, daca este cazul, sa invete din propriile greseli.

„Lasa-ma in pace, sunt prea obosit/a acum!” Chiar daca oboseala si stresul cotidian reusesc sa va scada nivelul de rabdare si intelegere, incercati sa dezvoltati metode de a le face fata astfel incat aceasta expresie sa nu isi faca loc in conversatiile zilnice cu copilul dvs. Aceasta expresie ii va transmite fiului/fiicei dvs. urmatorul mesaj: sunt preocupat/a de lucruri mult mai importante decat esti tu.

Nu in ultimul rand, retineti! Daca aveti ceva de lamurit cu adolescentul dvs. sau daca doriti sa ii reprosati ceva nu o faceti niciodata de fata cu prietenii sai. Intr-o astfel de situatie este indicat sa asteptati sau sa creati un moment in care sa fiti singuri si sa puneti discuta pe indelete.

Lasă un comentariu

10 sfaturi pentru a-ti incuraja copilul sa citeasca

De ce sa iti incurajezi copilul sa citeasca? In primul rand, pentru ca cititul este o maniera esentiala de invatare, care sta la baza dobandirii de noi informatii. Tot prin lectura, copilul isi va dezvolta limbajul, va invata sa-si exprime mai bine sentimentele si opiniile, isi va imbogati imaginatia. De asemenea, cititul poate fi calea prin care copilul cunoaste lumea si se cunoaste pe sine, isi contureaza abilitatile sociale si isi defineste individualitatea. Incurajeaza-ti copilul sa citeasca!

Deloc de neglijat este faptul ca lectura este o activitate de petrecere a timpului placuta si o oportunitate pentru parinti sa petreaca mai mult timp cu copiii lor, indeosebi cand acestia fac primii pasi in lumea minunata a cartilor.

Parintele este primul care trebuie sa-i dezvolte copilului gustul pentru lectura, chiar inainte ca acesta sa mearga la scoala sau la gradinita. Poate veti spune: „acum este prea mic/a sa inteleaga!”, dar comunicarea cu copilul si cititul povestilor, ca „ritual” dinainte de culcare, pot incepe chiar inainte ca micutul sa vorbeasca.

Iata cateva sfaturi care sa va ajute sa va incurajati copilul sa citeasca:

  1. Faceti-va un obicei din a-i citi copilului cel putin 30 de minute pe zi. Astfel, se va obisnui cu cititul, cu pronuntia cuvintelor si se va bucura de timpul petrecut impreuna, de vocea calda a parintelui. Cand va invata sa citeasca, nu renuntati la acest obicei: cititi impreuna.
  2. Mergeti cu copilul la biblioteca sau la librarie si lasati-l sa isi alega cartile pe care doreste sa le citeasca. Incercati sa faceti aceasta plimbare cel putin o data pe luna si pregatiti-va sa raspundeti la o sumedenie de intrebari; cu siguranta, odata ajuns intre lumea cartilor, copilul se va arata curios si dornic de cunoastere.
  3. Fiti exemple pentru copil. Lasati-l sa vada ca cititi si ca lectura este o activitate placuta, care va relaxeaza si va ajuta sa va dezvoltati.
  4. Incurajati activitati care sa necesite lectura. Spre exemplu, desemnati-l pe el sa citeasca regulile unui nou joc sau puneti in scena o mica piesa de teatru pe care sa o prezentati bunicilor.
  5. Cartile nu trebuie sa fie pentru copil „fructul interzis”! Chiar daca le pretuiti si vreti sa pastrati anumite volume in perfecta stare, nu le feriti de copil de-o maniera care sa-i sugereze ca nu va avea vreodata acces la ele. Lasati cartile adecvate varstei copilului la indemana lui, iar pe cele mai deosebite, pe care le doriti protejate, le puteti rasfoi impreuna.
  6. Vorbiti cu copilul despre cartile pe care le-a citit sau le-ati citit impreuna, despre personajele preferate. Astfel veti afla care sunt preferintele sale si ii veti putea achizitiona cartile cele mai potrivite. In plus, o astfel de discutie il va ajuta sa-si dezvolte capacitatea de exprimare, limbajul, sensibilitatea.
  7. Oferiti-i carti in dar, fie cu ocazia aniversarii, fie drept rasplata. Astfel, copilul va asocia cartile cu un eveniment pozitiv, cu o purtare cuviincioasa a sa, cu o stare de bine.
  8. Nu uitati ca si revistele sunt o modalitatea de a-i dezvolta copilului gustul pentru lectura. Daca observati ca apreciaza o anumita publicatie discutati cu acesta despre abonarea la aceasta, avand grija sa fie adaptata varstei copilului si sa includa text suficient pe langa elementele de imagine.
  9. Inchideti televizorul. Reduceti perioada in care va uitati la televizor si folositi timpul ramas pentru a citi. Explicati copilului ca lectura poate fi o alternative placuta la privitul la televizor; pentru aceasta puteti face analogii intre personajele de poveste si cele din desenele animate sau filmele sale preferate.
  10. Faceti cititul distractiv. Apelati la jocuri de rol, intrati in pielea personajele si invitati copilul sa faca acelasi lucru.
Lasă un comentariu

Cum pregatesc copilul pentru venirea pe lume a unui fratior sau unei surioare?

In familiile cu mai multi copii rivalitatea dintre frati este o realitate. Aceasta incepe, de cele mai multe ori, in perioada dinaintea nasterii celui de-al doilea copil. De obicei, rivalitatea presupune gelozie, agresivitate sau regres – altfel spus, copilul cel mare poate sa reia comportamente dintr-un stadiu anterior de dezvoltare, cum ar fi revenirea la suzeta. De aceea este important sa il pregatiti pe primul nascut pentru venirea pe lume a unui nou membru al familiei.Cum pregatesti copilul pentru venirea pe lume a unui fratior sau unei surioare

Nasterea unui copil presupune mari schimbari intr-o familie, fie ca este vorba de primul sau de al doilea copil. Inainte de nastere, parintii aloca timp si eforturi pentru ingrijirea mamei si pregatirile pentru nastere, iar dupa nastere, satifacerii nevoilor nou-nascutului. In acest cadru, copilul mai mare se poate simti inlocuit, neiubit sau lipsit de importanta.

De aceea, va recomand sa va folositi de fiecare prilej pentru a-l asigura de dragostea si grija dvs., pentru a-l implica in activitatile familiei si pentru a-l indemna sa-si asume rolul de frate sau sora fara resentimente.

Iata cateva recomandari practice: 

  • Anuntati copilul cu privire la sarcina dumneavostra imediat ce i-ati anuntat pe ceilalti membri ai familiei. Este important sa afle aceasta veste de la dvs. si nu de la o ruda mai indepartata.
  • Daca planuiti sa faceti schimbari in dormitorul sau, faceti-le cu mai mult timp inainte de nastere si cereti parerea copilului in ceea ce priveste anumite modificari. Astfel, ii acordati timp sa se acomodeze cu noul aranjament inainte de venirea pe lume a fratelui sau surorii si il implicati in luarea deciziilor care il privesc.
  • Cititi impreuna cu copilul carti sau povestioare care sa puna intr-o lumina pozitiva relatia dintre frati, sarcina si nasterea, relatia dintre parinti si copii. Aveti grija ca povestile sa fie potrivite varstei sale si incercati, la finalul lecturii, sa aflati care este opinia copilului despre aceste subiecte, apeland la personajele sale indragite. Aceasta este o oportunitate de a afla ce simte copilul despre venirea pe lume a noului membru al familiei si de a-i oferi orice lamuriri ar avea nevoie.
  • Folosind un limbaj usor de inteles pentru copil, explicati-i ce se va intampla dupa nastere, cum ar fi ingrijirea nou-nascutului, faptul ca cel mic va avea un program de somn si masa diferit etc.; asigurati copilul ca sentimentele dvs. nu se vor schimba, ca va fi mereu important pentru dvs., chiar daca veti avea si alte sarcini de indeplinit. Dupa nastere, programati-va ziua de asa maniera incat sa puteti petrece cel putin o ora pe zi numai cu copilul cel mare.
  • Sugerati-i copilului sa pregateasca un cadou de „bun venit” pentru fratiorul sau surioara sa, pe care sa-l puneti la loc de cinste in camera nou-nascutului. La randul dvs., pregatiti un cadou pentru primul nascut si oferiti-i-l in ziua venirii de la maternitate.
  • Povestiti copilului despre ziua nasterii sale, despre bucuria pe care ati simtit-o atunci si o simtiti si acum. De asemenea, subliniati-i beneficiile de care se bucura la varsta pe care o are acum; chiar daca nu mai este mic ca fratiorul sau surioara sa, acum stie sa vorbeasca, este implicat in luarea deciziilor, se plimba cu bicicleta etc.
  • Implicati copilul in ingrijirea nou-nascutului, dar fara a exagera, riscand sa-l responsabilizati prea mult.
  • Daca vi se pare ca primul nascut il ignora pe noul membru al familiei, nu va ingrijorati. Oferiti-i timp sa se obisnuiasca cu schimbarea si nu il fortati sa aiba o anumita atitudine. Asa cum intregul dvs. univers se schimba la venirea pe lume a copilului, asa se intampla si pentru primul dvs. nascut.
Lasă un comentariu

De ce sa-i luati copilului un animal de companie?

De ce un animal de companie? Un copil care se ataseaza de un animalut, care invata sa-l hraneasca, sa-l plimbe, sa se joace cu el cu rabdare si blandete va trata in acelasi mod si persoanele din viata sa. Toata aceasta grija ii va fi rasplatita copilului cu dragostea neconditionata a prietenului necuvantator, mereu devotat si protector.

Un animal de companie pentru copilul dvs.

Animalul de companie, fie el caine, pisica, hamster sau orice alta specie, este recomandat sa fie tratat ca un membru al familiei si nu ca „o noua jucarie pentru copil”.

Copiii care cresc alaturi de animale de companie isi dezvolta, intr-o mai mare masura, increderea in ei si in ceilalti, comunicarea non-verbala, compasiunea si empatia. Printre avantajele detinerii unui animal de companie se numara si relatia de prietenie care se lega intre copil si animal. Aceasta prietenie ii ofera micutului posibilitatea de a isi impartasi, cu incredere, secretele si gandurile sale, prietenului loial. O alta latura pozitiva este ca cei mici au prilejul sa invete sa respecte si alte fiinte vii, sa devina mai responsabili si sa ofere dragoste, protectie si afectiune.

Insa, inainte de a lua hotararea sa adoptati un animal de companie va recomand sa tineti cont de urmatoarele aspecte:

  • copiilor cu varsta de pana la 3 ani le este greu sa realizeze faptul ca ranesc o alta fiinta existand, astfel, riscul ca acestia sa faca rau animalului, fara intentie. Nu este recomandata achizitionarea unui animal de companie in aceasta perioada iar, daca acesta este deja „membru” al familiei este indicata supravegerea interactiunii dintre cei doi;
  • este important sa adoptati un animal de companie atunci cand copilul si-l doreste si cand acesta este pregatit sa se implice in ingrijirea lui. Totodata, este de dorit ca alegerea animalului sa fie facuta impreuna cu acesta;
  • chiar daca veti adopta un animal de companie pentru copilul dvs., trebuie sa constientizati ca acesta va ramane, pe tot parcursul vietii lui, responsabilitatea intregii familii;
  • ganditi-va cat timp puteti aloca ingrijirii noului membru al familiei si alegeti animalul de companie tinand cont si de acest aspect. Este de preferat sa luati in calcul si spatiul pe care sunteti dispusi sa-l alocati acestuia;
  • discutati cu copilul dvs. despre nevoile pe care le va avea animalul de companie si impartiti responsabilitatile inainte de a il aduce acasa;
  • daca veti observa un abuz al copilului fata de animalul de companie va sugerez ca, in prima faza, sa discutati cu acesta despre efectele negative ale comportamentului sau si, daca comportamentul abuzator persista, este indicat sa va adresati unui medic specialist;
  • ca in orice alta situatie de viata, felul in care va comportati dvs cu noul membru al familiei, va influenta modul in care o va face copilul dvs.
Lasă un comentariu

Ce sa facem cand copilul nostru (ne) minte?

Chiar daca nu ne este pe plac si putem interpreta deseori acest lucru ca fiind o lipsa de respect sau o diminuare a recunoasterii autoritatii, trebuie spus, de la bun inceput, ca aproape toti copiii mint. De altfel, minciuna este o trasatura umana comuna, asa ca, nu-i putem acuza doar pe cei mici de distorsionarea adevarului.

Copilul minte!

Copiii recurg la minciuni din motive asemanatoare cu cele ale adultilor: pentru a evita o pedeapsa, pentru a nu se simti umiliti, deoarece nu au incredere in ei, pentru a face pe plac celorlalti, pentru a-si crea o alta imagine in fata prietenilor, pentru a primi atentie ori pentru ca nu reusesc sa se ridice la nivelul asteptarilor celorlalti s.a.

Insa, cauza primordiala a minciunilor practicate de copii este faptul ca acest lucru il fac si adulti din jurul lor. De aceea este important sa fim un model pentru cei mici.

Daca observati ca micutul minte, luati in calcul urmatoarele recomandari:

  • incercati ca atunci cand discutati cu copilul, despre o posibila minciuna, sa evitati formulari acuzative (de exemplu, „de ce ma minti?”). Folositi un ton bland si apelati la sinceritatea lui (de exemplu, „te rog sa fii sincer cu mine”);
  • discutati cu copilul dvs. despre prietenii sai si despre activitatile si dorintele sale;
  • reevaluati -va asteptarile fata de copilul dvs., dupa ce discutati cu acesta, pentru a afla daca acestea corespund cu propriile lui asteptari;
  • intariti pozitiv situatiile in care copilul alege sa spuna adevarul, evitand pedepsirea acestuia;
  • fiti un exemplu pozitiv pentru copilul dvs., si evitati folosirea minciunilor, in prezenta acestuia;
  • nu-i faceti promisiuni, in vederea obtinerii unui anumit comportament, daca nu sunteti siguri ca le puteti respecta;
  • daca nu reusiti sa il dezobisnuiti pe cel mic de obiceiul de a minti, apelati la un psiholog specializat in terapia copilului.
Lasă un comentariu

De ce fura copiii si cum ii putem dezobisnui?

Furatul este unul dintre obiceiurile nesanatoase pe care copiii au tendinta sa le practice, mai devreme sau mai tarziu. Cauzele unui asemenea comportament neplacut sunt complexe insa, ca pentru orice alta situatie de acest gen, exista solutii eficace din punct de vedere psihologic, pe care va invit sa le aflati din acest articol.

Copilul fura!

Se intampla deseori ca cei mici sa fure deorece simt ca atentia primita nu le este suficienta. Acest lucru se petrece, de cele mai multe ori, in cazul unui divort, cand apare un nou membru al familiei ori cand parintii incep sa petreaca mai mult timp la serviciu. In acest caz este important ca parintii sa acorde mai multa atentie copilului si activitatilor realizate impreuna cu acesta.

Copii se pot simti motivati sa fure daca au impresia ca nevoile lor nu sunt satisfacute. Chiar daca parintele nu considera ca cel mic are nevoie de un anumit lucru, acel lucru poate reprezenta o nevoie reala a copilului. In acest caz, va sugerez sa incurajati copilul sa va spuna ceea ce isi doreste si, in cazurile in care este posibil, sa ii puneti la dispozitie ceea ce are nevoie. Daca dorinta copilului este peste puterile dumneavoastra financiare ori de timp, discutati cu acesta despre dificultatile si eforturile pe care le presupune obtinerea obiectului dorit.

Alte motive ce ii pot determina pe cei mici sa fure pot fi de ordin social. Astfel, copilul poate fura daca simte ca astfel ii va impresiona pe cei din jurul sau ori pentru a avea aceleasi obiecte pe care le detin prietenii sai.

Copiii nu reusesc intotdeauna sa fie stapani pe sine, de aceea, chiar daca stiu ca vor comite o greseala, uneori nu se vor putea abtine. Insa, cu timpul, odata cu cresterea auto-controlului si cu adancirea notiunii ca furtul este o actiune cu repercusiuni grave, vor depasi aceasta faza.

Un alt motiv pentru care un copil alege sa fure este nevoia sa de independenta. Acestia pot fura pentru a demonstra ca nu au nevoie de ajutorul persoanele din jurul lor pentru a obtine ceea ce isi doresc.

Spre deosebire de copiii cu varste mai mari, copiii cu varste de pana la 5 ani nu realizeza ca a lua ceva ce nu este al lor este gresit, sau ca, pentru a obtine anumite lucruri trebuie sa plateasca contravaloarea acestora. Chiar si in acest caz, este important ca parintii sa le explice ca acest comportament incalca anumite norme si principii.

Ce este indicat si ce este neindicat sa faceti atunci cand aflati despre copilul dvs. ca fura?

  • Pastrati-va calmul! Faptul ca a luat ceva ce nu ii apartine nu il transforma pe acesta, automat, intr-un delicvent.
  • Explicati-i ca este gresit sa fure, sa se abata de la normele morale si de conduita si ca acest comportament nu este acceptat nici in cadrul familiei dvs., nici in comunitate.
  • Nu supuneti copilul la umilinte in cadrul familiei ori in prezenta persoanelor de la care a furat si nu il comparati niciodata cu alti copii.
  • Mergeti impreuna cu copilul sa returneze posesorului obiectul furat si explicati-I acestuia de ce este necesar sa isi ceara scuze pentru fapta sa. Daca obiectul furat nu mai exista platiti posesorului contravaloarea acestuia.
  • In cazul in care copilul fura obiecte din casa sau bani din buzunarul dvs. stabiliti impreuna cu acesta o modalitate prin care sa va poata returna banii ori contravaloarea obiectelor. Spre exemplu, acesta poate avea, pentru o perioada determinata, mai multe responsabilitati in casa.
  • Asigurati-va ca nu va beneficia de obiectele sau banii sustrasi, in niciun fel.
  • Nu il catalogati ca fiind un viitor hot sau un om rau.
  • Fiti un model pentru copilul dvs.
  • In cazul in care observati ca furtul devine un obicei pentru copilul dvs., apelati la un psiholog specializat in terapia copilului.
Lasă un comentariu

Cum sa ajut copilul sa-si dezvolte abilitatile sociale?

Viata sociala are o influenta majora in existenta persoanei adulte. Pentru a ne bucura de beneficiile unei vieti sociale active este necesar sa ne dezvoltam abilitatile sociale necesare. Deprinderea acestor abilitati incepe in copilarie. Este deosebit de important sa oferim copiilor nostri atat un cadru suportiv si afectivitate, cat si indrumare si oportunitati de a se intalni cu cei de varsta lor. De asemenea, dezvoltarea celorlalte arii ale existentei devine mai facila pentru copii, prin intermediul prieteniilor, intr-un mediu in care se simt acceptati si fericiti.

Copilul si prietenia

Ajutati-l pe copilul dvs. sa isi dezvolte abilitatile sociale tinand cont de urmatoarele recomandari:

  • Oferiti-i oportunitati de a petrece timp si de a se juca cu copii de varsta sa. Cand mergeti in parc sau in excursii invitati-i si pe acestia si deschideti-va casa pentru „viitorii” prieteni ai copilului dvs.!
  • Incurajati-va copilul sa aiba un hobby. In acest mod va intalni alti copii care ii impartasesc pasiunile.
  • Prima conditie pentru a-ti face noi prieteni este sa ii intalnesti. Oferiti-i copilului aceasta ocazia inscriindu-l la activitatile extrascolare preferate de acesta!
  • Jucati-va cu copilul dvs. cat de des puteti si incurajati-l sa arate grija si consideratie fata de ceilalti!
  • Dezvoltati-i abilitatea de a empatiza, discutati cu acesta despre ajutorul pe care il puteti oferi altor oameni sau animalelor si incurajati-l sa se gandeasca cum se simt ceilalti!
  • Stati de vorba cu acesta despre importanta prieteniei!
  • Discutati in fiecare zi despre activitatile pe care le desfasoara, despre colegi sau prieteni si ajutati-l sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta. Incercati sa ii sugerati maniere pozitive de a rezolva conflictele. Nu incurajati comportamentul agresiv sau de respingere!
  • In cazul in care copilul a fost respins de un alt copil sau exclus dintr-un grup, explicati-i ca aceasta este o situatie temporara si ca o asemenea experienta ii poate fi utila in dezvoltare!
  • Preocupati-va ca mediul de joaca si socializare al copiilor sa fie propice dezvoltarii abilitatilor sociale si interveniti in desfasurarea acestor activitati numai daca situatia o impune.
  • Petreceti timp cu copilul dvs. Folositi acest timp pentru a va cunoaste copilul, pentru a afla cat mai multe amanunte despre temerile, activitatile si dorintele sale!
  • Faceti posibil ca, saptamanal, intreaga familie sa aiba activitati comune deoarece abilitatea de a socializa se poate dezvolta si in cadrul familiei. Totodata, membrii acesteia vor avea ocazia sa se cunoasca mai bine iar mediul familial sa stimuleze, la copil, sentimentul de apartenenta si siguranta.
Lasă un comentariu

Copilul meu poate fi deprimat: ce este de facut?

Un fapt mai putin cunoscut este ca depresia afecteaza nu numai adultii, ci si copiii. Insa, spre deosebire de adulti, acestia nu au intr-atat de dezvoltata abilitatea de introspectie incat sa constientizeze starea si sa ceara ajutorul. De aceea, este foarte important ca adultii din jurul lor sa cunoasca informatiile primare despre aceasta afectiune pentru a putea oferi sprijin atunci cand este nevoie.

In cazul in care apar modificari in plan emotional care se manifesta prin tristete, lipsa de placere si interes pentru desfasurarea unei activitatii pe care pana atunci o realizau cu placere, anxietate, teama, ingrijorare fara un motiv real, este recomandat un consult medical specializat.

De asemenea, urmariti daca apar schimbari in felul de a gandi, in comportament sau schimbari de ordin fizic. In ceeea ce priveste felul de a gandi, copiii care sufera de depresie tind sa aiba dificultati in organizarea ideilor, o viziune negativa asupra propriei persoane si asupra mediului in care traiesc si isi induc ganduri suicidale. Acestia nu intrevad o posibilitate de a infrunta sentimentele distructive ce duc la depresie si, de aceea, considera ca nu pot primi ajutor pierzand speranta unei vietii dincolo de depresie.

Dintre schimbarile fizice cele mai relevante sunt cresterea ori scaderea apetitului alimentar ori a greutatii, dificultatea de a adormi ori de a sta treaz in timpul zilei, lentoarea in miscari sau agitatia.

Schimbarile in plan comportamental sunt cele mai usor de detectat. Dintre acestea putem evidentia retragerea din cadrul unei activitatii care ii facea placere si evitarea practicarii acesteia, indepartarea de prieteni ori din mediul familial. Pe de alta parte, pot deveni dependenti de anumite relatii , fiind foarte nesiguri pe ei. Un alt semnal de alarma este practicarea, de catre copil, a unei activitatii in exces. De asemenea, copilul depresiv isi poate provoca rani fizice si se poate expune unor riscuri majore.

Pentru tratarea cu rezultate bune a depresiei este recomandata combinatia dintre psihoterapie si tratament medicamentos. Antidepresivul recomandat de medic va inlatura dezechilibrul chimic de la nivelul creierului care declanseaza simptomele depresiei, iar psihoterapia se va centra asupra transformarii cognitiilor irationale, ce au dus la aparitia afectiunii, in cognitii rationale si modalitati de a face fata stresului. Deorece se cunosc mai putin efectele anumitor antidepresive asupra copiilor este posibil ca in depresiile usoare, medicul specialist sa decida sa nu le introduca in tratament.

Un rol important in tratarea depresiei il are si ajutorul acordat de familie. Parintii pot acorda suport copilului pe parcursul tratamentului medicamentos ori terapeutic prin crearea unui mediu dominat de sinceritate, echilibru si intelegere. Este recomandat ca parintii sa il faca sa constientizeze ca depresia nu este o rusine, sa i se explice, intr-un limbaj pe care il poate intelege, informatii despre afectiunie si sa ii ofere libertatea de a avea sentimente de tip depresiv. In cazul in care nu i se ofera acest lucru, copilul poate alege sa nu le mai exteriorizeze si sa le ascunda de parinti, lucru ce nu va avea efecte pozitive.

De asemenea, este important pentru copil sa stie ca este in regula sa ceara ajutorul si sa se discute despre o lista cu persoane pe care le poate contacta cand se afla intr-o situatie in care necesita suport.

Un alt aspect despre care putem vorbi este acceptarea importantei acordata sentimentelor. Este de preferat ca parintii sa nu minimizeze importanta sentimentelor copilului, sa realizeze ca nu este important ce cred ei despre respectivul sentiment, ci cum il percepe copilul.

Un factor de risc pentru depresie este reprezentat de exemplele din familie. Daca un parinte a suferit ori sufera de depresie cresc sansele ca afectiunea sa fie „preluata” si de copil. Deoarece copilul invata prin imitare este important ca parintii sa ii ofere exemple pozitive de relationare, de confruntare cu stresul, rezolvare de probleme si stima de sine.

Lasă un comentariu

Ajuta-ti copilul sa faca fata cu brio schimbarilor din viata sa!

Schimbarea face parte din viata copiilor, fie ca este vorba de o noua scoala, un nou colectiv, aparitia unui nou membru al familiei sau modificarea programului de lucru al parintilor. Aceasta poate afecta copiii in diferite moduri, in functie de personalitatea acestora si de circumstantele familiale. Multi copii reactioneaza foarte bine la schimbarea scolii sau a clasei, mutarea intr-un alt oras sau intr-o alta casa, in timp ce altii pot manifesta anxietate sau stres.

Schimbari in viata copilului

Cele mai intalnite stari ce preced sau deriva din schimbare sunt tristetea, nervozitatea, nesiguranta, teama si anxietatea. De obicei, copiii devin mai putin sociabili si necomunicativi.

Pentru a ii ajuta pe cei mici sa faca fata la schimbari:

  • Fiti disponibili in perioadele de schimbare.
  • Discutati despre schimbare. Oferiti-Ie cat mai multe informatii si prezentati-le aspectele pozitive pe care le va aduce noua situatie.
  • Explicati-Ie ca supararea ori ingrijorarea, cu privire la ce se va intampla, este normala. Spre exemplu, in cazul in care urmeaza schimbarea scolii, emotiile la intalnirea cu noii colegi si profesori sunt stari pe care si adultii le exerseaza la schimbarea locului de munca sau a colegilor. In perioadele de tranzitie, incercati sa nu-i supuneti altor situatii de schimbare.
  • Familiarizati-i cu noua situatie. De exemplu, in cazul in care schimbarea este determinata de mutarea la o noua scoala, mergeti impreuna, inainte de inceprea scolii, si vizitati cladirea si imprejurimile. Daca se poate, incercati sa ii faceti cunostinta cu noii sai profesori.
  • Implicati-i in decizia de schimbare. Astfel, vor avea un sentiment de control asupra schimbarii.
  • Exista evenimente pe care le putem controla si carora este indicat sa le oferim statut de rutina, precum mesele luate in familie, activitati in aer liber, cumparaturi facute impreuna etc. In acest mod le putem oferi celor mici repere de stabilitate.
  • Incurajati-i sa-si exteriorizeze sentimentele si grijile lor povestindu-le sau scriindu-le intr-un jurnal.
  • Fiti permanent un exemplu pentru copii dvs. Daca dvs. veti privi schimbarile intr-o modalitatea pozitiva, cel mai probabil, copiii va vor urma exemplul. Vorbiti cu acestia despre cum reusiti dvs. sa depasiti situatiile de schimbare.
Lasă un comentariu

Copilul meu musca: ce este de facut?

Majoritatea copiilor trec prin etapa muscatului in perioada aparitiei si cresterii dentitiei. Dupa aceasta perioada insa, daca acest comportament continua, ar trebui sa ne indreptam atentia spre latura emotionala a copilului. Pentru a intelege mai bine aceasta manifestare este indicat sa descoperim motivele care o pot determina.

Copilul meu musca

Astfel: 

  • Asa cum descopera obiectele prin „gustarea” acestora, cei mici, pot fi manati de curiozitatea de a simti „gustul” celorlalte persoane.
  • Imitarea este o manifestare des intalnita in copilarie, atat a comportamentelor pozitive cat si a celor negative. De aceea un copil poate musca pentru ca a observat un altul facand acest lucru.
  • Ca adulti invatam sa ne stapanim agresivitatea si/sau sa o verbalizam. Copii insa, tind sa isi exteriorizeze sentimentele muscand, lovind ori zgariind, pe ceilalti.
  • Multi dintre copii isi doresc sa fie in centrul atentiei. Acest lucru ii motiveaza sa aiba comportamente care sa conduca la acest rezultat. Muscatul se incadreaza in aceasta categorie.
  • Uneori, muscatul altor persoane poate fi rezultatul unei discipline dure sau a expunerii la violenta fizica.

In cazul in care va confruntati cu aceasta situatie este important sa adoptati o atitudine calma, dar ferma. De fiecare data cand observati ca cel mic musca pe cineva este important sa-i spuneti-i: „Nu mai musca!”. Repetati fraza ori de cate ori credeti ca e nevoie iar daca acesta continua sa o faca, opriti-l din activitatea pe care o desfasoara in acel moment , urmand sa o reia dupa cateva minute (timp in care se va gandi la ce a facut) si, nu inainte de a isi cere scuze fata de persoana „muscata”. Este important sa discutati cu copilul despre fapta sa si sa il intrebati ce crede ca a facut gresit.

Incercati sa il ajutati sa isi dea seama ca, prin ceea ce face ii raneste pe ceilaltii si ca trebuie sa ne comportam cu ceilalti asa cum am vrea sa se comporte ei cu noi. Nu il muscati pentru a ii demonstra ca doare. Acest lucru va intari comportamentul.

Incercati sa fiti atenti la nevoile copilului si sa aflati daca, in timpul in care nu sunteti in preajma lui, urmareste programe cu grad crescut de violenta ori daca este martor la scene de violenta in familie, la locurile de joaca, la scoala/gradinita/cresa.

In cazul in care copilul ii va musca pe ceilalti in continuare, apelati la „retragerea beneficiilor”. De exemplu, daca a muscat un copil la locul de joaca, explicati-i ca nu veti mai merge acolo, a doua zi. In cazul in care, in ciuda tuturor eforturilor depuse in vederea contracararii acestui comportament, el nu poate fi depasit, adresati-va unui psiholog, in vederea unei consultatii de specialitate.