Lasă un comentariu

Copilul meu se balbaie: ce este de facut?

Balbismul (sau „balbaiala”, cum este cunoscut popular) este o tulburare de vorbire caracterizata prin repetarea unor silabe, cuvinte sau fraze, prelungirea acestora sau absenta pronuntarii anumitor sunete ori silabe. Balbaiala este frecvent intalnita la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani. La majoritatea copiilor, tulburarea dispare in jurul varstei de 5 ani, insa exista si cazuri in care aceasta tulburare continua sa se manifeste si dupa aceasta varsta.Balbism la copii

Cauzele balbismului sunt numeroase. Debutul poate fi influentat de un soc, pe fondul lipsei de afectivitate resimtite de copil, sau de traversarea, de catre acesta, a unei perioade de stres. De asemenea, poate fi cauzata si de alte problemele de vorbire si de limbaj sau de intarzieri in dezvoltarea celui mic. Un rol foarte important il detine si factorul genetic. O mare parte dintre copiii balbaiti au in familie o ruda care s-a confruntat cu aceasta problema.

Din pacate, aceasta tulburare poate avea efecte negative asupra dezvoltarii intregii personalitati a copilului. Astfel, cel mic poate prezenta probleme de adaptare, nesiguranta, neincredere, instabilitate afectiva, urmate de tendinta de a se izola, si de dezorganizare a activitatii, in general. Insa, cu ajutorul intregii familii si, in cazuri mai severe, a unui specialist, toate aceste efecte pot fi evitate.

Va recomand:

  • sa nu ii impuneti copilului sa vorbeasca mereu corect si sa nu il pedepsiti atunci cand acesta nu o  poate face;
  • sa vorbiti cat mai mult cu copilul;
  • sa faceti impreuna exercitii  de citire cu voce tare si sa nu insistati daca acesta se simte  inconfortabil sau daca balbaiala se agraveaza;
  • sa nu il criticati atunci  cand greseste;
  • sa nu il intrerupeti si sa nu  il obligati sa o ia de la capat daca a gresit un cuvant;
  • sa creati o atmosfera calma  in familie, prielnica pentru depasirea acestei tulburari;
  • sa vorbiti rar si clar cu copilul sau in prezenta acestuia;
  • sa nu evitati contactul  privirii, in timpul dialogului. Copilul ar putea interpreta aceasta ca un semnal ca sunteti suparat/a pe el;
  • sa il lasati pe copil sa vorbeasca pentru el, fara sa ii continuati ostentativ propozitiile sau  cuvintele;
  • sa ii oferiti apreciere atunci cand reuseste sa pronunte corect cuvintele si incurajare atunci  cand nu a reusit sa faca acest lucru;

Daca, in ciuda respectarii pasilor de mai sus, copilul continua sa aiba dificultati de vorbire, care ii influenteaza negativ viata de zi cu zi, adresati-va medicului pediatru; acesta va va indruma catre un specialist in dezvoltare infantila si in dezvoltarea limbajului (logoped).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: